Home > Generalități > HG 28/2008

HG 28/2008

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

Afiseaza relatiile cu alte acte ordonat dupa articol

Afiseaza relatiile cu alte acte ordonat dupa data

Varianta pt. imprimare

Încărcare text...

    Ţinând cont de Avizul nr. 90.587 din 9 iunie 2008 al Ministerului Economiei şi Finanţelor,

    în temeiul art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii şi al art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cu modificările şi completările ulterioare,

    ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor emite următorul ordin:

   Art. 1. - Se aprobă "Instrucţiunile de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

   Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor,
Laszlo Borbely

    Bucureşti, 2 iulie 2008.

    Nr. 863.

Încărcare text...

   Art. 1. - În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) lit. c), proiectul tehnic verificat potrivit prevederilor legale reprezintă documentaţia ce conţine părţi scrise şi desenate privind realizarea obiectivului de investiţii: execuţia lucrărilor, montajul echipamentelor, utilajelor sau instalaţiilor tehnologice, acţiunile de asigurare şi certificare a calităţii, acţiunile de punere în funcţiune şi teste, precum şi acţiunile de predare a obiectivului de investiţii către beneficiar.

    Proiectul tehnic trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informaţii tehnice complete privind viitoarea lucrare şi să răspundă cerinţelor tehnice, economice şi tehnologice ale beneficiarului.

    Proiectul tehnic trebuie să permită elaborarea detaliilor de execuţie în conformitate cu materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare.

    Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate/documentaţiei de avizare, etapă în care s-au aprobat indicatorii tehnico-economici, elementele şi soluţiile principale ale lucrării şi în care au fost obţinute toate avizele şi acordurile de principiu, în conformitate cu prevederile legale.

    Proiectul tehnic se verifică pentru cerinţele de calitate de specialişti atestaţi de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în condiţiile legii.

    Conţinutul-cadru al proiectului tehnic este următorul:

   A. Părţile scrise

   1. Date generale:

   - denumirea obiectivului de investiţii;

   - amplasamentul (judeţul, localitatea, adresa poştală şi/sau alte date de identificare);

   - titularul investiţiei;

   - beneficiarul investiţiei;

   - elaboratorul proiectului.

   2. Descrierea generală a lucrărilor

   2.1. În cadrul secţiunii "Descrierea lucrărilor" care fac obiectul proiectului tehnic se vor face referiri asupra următoarelor elemente:

   a) amplasamentul;

   b) topografia;

   c) clima şi fenomenele naturale specifice zonei;

   d) geologia, seismicitatea;

   e) prezentarea proiectului pe specialităţi;

   f) devierile şi protejările de utilităţi afectate;

   g) sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon şi altele asemenea pentru lucrări definitive şi provizorii;

   h) căile de acces permanente, căile de comunicaţii şi altele asemenea;

   i) trasarea lucrărilor;

   j) antemăsurătoarea;

   2.2. Memorii tehnice pe specialităţi.

   3. Caietele de sarcini

    Sunt documentele care reglementează nivelul de performanţă a lucrărilor, precum şi cerinţele, condiţiile tehnice şi tehnologice, condiţiile de calitate pentru produsele care urmează a fi încorporate în lucrare, testele, inclusiv cele tehnologice, încercările, nivelurile de toleranţe şi altele de aceeaşi natură, care să garanteze îndeplinirea exigenţelor de calitate şi performanţă solicitate.

    Caietele de sarcini se elaborează de către proiectant pe specialităţi, prin dezvoltarea elementelor tehnice cuprinse în planşe, şi nu trebuie să fie restrictive.

   3.1. Rolul şi scopul caietelor de sarcini:

   a) fac parte integrantă din proiectul tehnic;

   b) reprezintă descrierea elementelor tehnice şi calitative menţionate în planşe şi prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor;

   c) planşele, breviarele de calcul şi caietele de sarcini sunt complementare; notele explicative înscrise în planşe sunt scurte şi cu caracter general, vizând în special explicitarea desenelor;

   d) detaliază notele şi cuprind caracteristicile şi calităţile materialelor folosite, testele şi probele acestora, descriu lucrările care se execută, calitatea, modul de realizare, testele, verificările şi probele acestor lucrări, ordinea de execuţie şi de montaj şi aspectul final;

   e) împreună cu planşele, trebuie să fie astfel concepute încât, pe baza lor, să se poată determina cantităţile de lucrări, costurile lucrărilor şi utilajelor, forţa de muncă şi dotarea necesară execuţiei lucrărilor;

   f) elaborarea caietelor de sarcini se face de către proiectanţi - arhitecţi şi ingineri specialişti -, pentru fiecare categorie de lucrare;

   g) stabilesc responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe;

   h) redactarea caietelor de sarcini trebuie să fie concisă şi sistematizată;

   i) prevăd modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei;

   j) prevăd măsurile şi acţiunile de demontare/demolare (inclusiv reintegrarea în mediul natural a deşeurilor) după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).

   3.2. Tipuri de caiete de sarcini

   3.2.1. În funcţie de destinaţie, caietele de sarcini pot fi:

   a) caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;

   b) caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, semifabricate, utilaje, echipamente tehnologice şi confecţii diverse;

   c) caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în funcţiune;

   d) caiete de sarcini pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul cărţii tehnice.

   3.2.2. În funcţie de categoria de importanţă a obiectivului de investiţii, caietele de sarcini pot fi:

   a) caiete de sarcini generale, care se referă la lucrări curente în domeniul construcţiilor şi care se elaborează pentru toate obiectivele de investiţii;

   b) caiete de sarcini speciale, care se referă la lucrări specifice şi care se elaborează independent pentru fiecare lucrare.

   3.3. Conţinutul caietelor de sarcini

    Caietele de sarcini trebuie să cuprindă:

   a) breviarele de calcul, care reprezintă documentele justificative pentru dimensionarea elementelor de construcţii şi de instalaţii şi se elaborează pentru fiecare element de construcţie în parte. Breviarele de calcul, prezentate sintetic, vor preciza încărcările şi ipotezele de calcul, precum şi tipurile de programe utilizate;

   b) nominalizarea planşelor care guvernează lucrarea;

   c) proprietăţile fizice, chimice, de aspect, de calitate, toleranţe, probe, teste şi altele asemenea, pentru materialele componente ale lucrării, cu indicarea standardelor;

   d) dimensiunea, forma, aspectul şi descrierea execuţiei lucrării;

   e) ordinea de execuţie, probe, teste, verificări ale lucrării;

   f) standardele, normativele şi alte prescripţii, care trebuie respectate la materiale, utilaje, confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări;

   g) condiţiile de recepţie, măsurători, aspect, culori, toleranţe şi altele asemenea.

   4. Listele cu cantităţile de lucrări

    Acest capitol va cuprinde toate elementele necesare cuantificării valorice a lucrărilor şi conţine:

   a) centralizatorul cheltuielilor, pe obiectiv (formularul F1);

   b) centralizatorul cheltuielilor pe categorii de lucrări, pe obiecte (formularul F2);

   c) listele cu cantităţile de lucrări pe categorii de lucrări (formularul F3);

   d) listele cu cantităţile de utilaje şi echipamente tehnologice, inclusiv dotări (formularul F4);

   e) fişele tehnice ale utilajelor şi echipamentelor tehnologice (formularul F5);

   f) listele cu cantităţi de lucrări pentru construcţii provizorii OS (organizare de şantier) (Se poate utiliza formularul F3.).

    NOTĂ:

    Formularele F1-F5, completate cu preţuri unitare şi valori, devin formulare pentru devizul ofertei şi vor fi utilizate pentru întocmirea situaţiilor de lucrări executate, în vederea decontării.

   5. Graficul general de realizare a investiţiei publice (formularul F6)

    Graficul general de realizare a investiţiei publice reprezintă eşalonarea fizică a lucrărilor de investiţii/intervenţii.

    NOTĂ:

    Formularele F1-F6 fac obiectul anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

   B. Părţile desenate

    Sunt documentele principale ale proiectului tehnic pe baza cărora se elaborează părţile scrise ale acestuia, cuprinzând toate informaţiile necesare elaborării caietelor de sarcini şi care, de regulă, se compun din:

   1. Planşe generale:

    Sunt planşe informative de ansamblu şi cuprind:

    ▪ planşa de încadrare în zonă;

    ▪ planşele de amplasare a reperelor de nivelment şi planimetrice;

    ▪ planşele topografice principale;

    ▪ planşele de amplasare a forajelor şi profilurilor geotehnice, cu înscrierea condiţiilor şi a recomandărilor privind lucrările de fundare;

    ▪ planşele principale de amplasare a obiectelor, cu înscrierea cotelor de nivel, a distanţelor de amplasare, orientărilor, coordonatelor, axelor, reperelor de nivelment şi planimetrice, a cotei ± 0,00, a cotelor trotuarelor, a cotelor şi distanţelor principale de amplasare a drumurilor, trotuarelor, aleilor pietonale, platformelor şi altele asemenea;

    ▪ planşele principale privind sistematizarea pe verticală a terenului, cu înscrierea volumelor de terasamente, săpături-umpluturi, depozite de pământ, volumul pământului transportat (excedent şi deficit), a lucrărilor privind stratul vegetal, a precizărilor privind utilajele şi echipamentele de lucru, precum şi a altor informaţii şi elemente tehnice şi tehnologice;

    ▪ planşele principale privind construcţiile subterane, cuprinzând amplasarea lor, secţiuni, profiluri longitudinale/transversale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj şi armare, ariile şi marca secţiunilor din oţel, marca betoanelor, protecţii şi izolaţii hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii şi altele asemenea;

    ▪ planşele de amplasare a reperelor fixe şi mobile de trasare.

   2. Planşele principale ale obiectelor

    Sunt planşe cu caracter tehnic, care definesc şi explicitează toate elementele construcţiei.

    Se recomandă ca fiecare obiect subteran/suprateran să fie identificat prin număr/cod şi denumire proprii.

    Planşele principale se elaborează pe obiecte şi, în general, cuprind:

   2.1. Planşe de arhitectură

    Definesc şi explicitează toate elementele de arhitectură ale fiecărui obiect, inclusiv cote, dimensiuni, distanţe, funcţiuni, arii, precizări privind finisajele şi calitatea acestora şi alte informaţii de această natură.

   2.2. Planşe de structură

    Definesc şi explicitează pentru fiecare obiect alcătuirea şi execuţia structurii de rezistenţă, cu toate caracteristicile acesteia, şi cuprind:

    ▪ planurile infrastructurii şi secţiunile caracteristice cotate;

    ▪ planurile suprastructurii şi secţiunile caracteristice cotate;

    ▪ descrierea soluţiilor constructive, descrierea ordinii tehnologice de execuţie şi montaj (numai în situaţiile speciale în care aceasta este obligatorie), recomandări privind transportul, manipularea, depozitarea şi montajul.

   2.3. Planşe de instalaţii

    Definesc şi explicitează pentru fiecare obiect amplasarea, alcătuirea şi execuţia instalaţiilor, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe şi altele asemenea.

   2.4. Planşe de utilaje şi echipamente tehnologice

    Vor cuprinde, în principal, planşele principale de tehnologie şi montaj, secţiuni, vederi, detalii, inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, detalii montaj, şi anume:

    ▪ planşe de ansamblu;

    ▪ scheme ale fluxului tehnologic;

    ▪ scheme cinematice, cu indicarea principalilor parametri;

    ▪ scheme ale instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii, reţele de combustibil, apă, iluminat şi altele asemenea, precum şi ale instalaţiilor tehnologice;

    ▪ planşe de montaj, cu indicarea geometriilor, dimensiunilor de amplasare, prestaţiilor, sarcinilor şi a altor informaţii de aceeaşi natură, inclusiv a schemelor tehnologice de montaj;

    ▪ diagrame, nomograme, calcule inginereşti, tehnologice şi de montaj, inclusiv materialul grafic necesar punerii în funcţiune şi exploatării;

    ▪ liste cu utilaje şi echipamente din componenţa planşelor tehnologice, inclusiv fişe cuprinzând parametrii, performanţele şi caracteristicile acestora.

   2.5. Planşe de dotări

    Cuprind planşe de amplasare şi montaj, inclusiv cote, dimensiuni, secţiuni, vederi, tablouri de dotări şi altele asemenea, pentru:

    ▪ piese de mobilier;

    ▪ elemente de inventar gospodăresc,

    ▪ dotări PSI,

    ▪ dotări necesare securităţii muncii,

    ▪ alte dotări necesare în funcţie de specific.

    NOTĂ:

    La elaborarea proiectelor materialele, confecţiile, utilajele tehnologice şi echipamentele vor fi definite prin parametri, performanţe şi caracteristici.

    Este interzis a se face referiri sau trimiteri la mărci de fabrică, producători ori comercianţi sau la alte asemenea recomandări ori precizări care să indice preferinţe sau să restrângă concurenţa.

    Caracteristicile tehnice şi parametrii funcţionali vor fi prezentaţi în cadrul unor limite (pe cât posibil) rezultate din breviarele de calcul şi nu vor fi date în mod determinist, în scopul de a favoriza un anumit furnizor (producător sau comerciant).

   Art. 2. - În aplicarea prevederilor art. 3 lit. b) şi ale art. 5 alin. (3) lit. a), pentru lucrări de intervenţii de complexitate redusă, care se execută la construcţii existente, cu excepţia intervenţiilor la elemente structurale, raportul de expertiză tehnică poate fi elaborat prin metoda evaluării calitative, care constă, în principal, în examinarea construcţiei la faţa locului, în ansamblu şi în detaliu, precum şi în analiza proiectului tehnic al construcţiei, după caz, a releveelor de degradări şi avarii, precum şi a datelor referitoare la condiţii de execuţie, exploatarea şi comportarea în timp a construcţiei.

    Lucrările de intervenţii de complexitate redusă sunt acele lucrări de mică amploare şi dificultate, cu durată scurtă de execuţie, cum ar fi lucrările de reabilitare a drumurilor de interes local clasate.

   Art. 3. - În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b), actualizarea studiilor de fezabilitate/documentaţiilor de avizare a lucrărilor de intervenţii, prevăzută în actele normative în vigoare, implică actualizarea, în condiţiile legii, a devizelor generale.

   Art. 4. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 1 "Conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate", lit. A "Piese scrise", secţiunea "Scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii pot fi atinse", sintagma "scenarii tehnico-economice" face referire la variantele de amplasare a obiectivelor de investiţii, respectiv amplasamente propuse şi amplasamente recomandate de către elaborator, cu detalierea avantajelor acestui amplasament, precum şi variante de rezolvare în funcţie de tipul lucrărilor de investiţii şi/sau de intervenţii.

   Art. 5. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 1 "Conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate", lit. A "Piese scrise", secţiunea "Date privind amplasamentul şi terenul pe care urmează să se amplaseze obiectivul de investiţie", subsecţiunea "Informaţii despre terenul din amplasament", pct. 3 "caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament determinate în baza studiului geotehnic", în cazul în care hărţile geologice şi/sau proiectele realizate în zonă conţin suficiente informaţii în baza cărora pot fi determinate caracteristicile geofizice ale terenului din amplasamentul obiectivului de investiţii, aceste informaţii pot fi utilizate la elaborarea studiului de prefezabilitate.

   Art. 6. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 2 "Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate", lit. A "Piese scrise", secţiunea "Informaţii generale privind proiectul", pct. 3 "date tehnice ale investiţiei", lit. b), statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat va include atât categoriile de folosinţă ale terenului, cât şi amplasarea în intravilan şi/sau extravilan.

   Art. 7. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 2 "Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate", lit. A "Piese scrise", secţiunea "Informaţii generale privind proiectul", pct. 3 "date tehnice ale investiţiei", lit. c), situaţia ocupării definitive de teren priveşte, în principal, identificarea proprietarilor, precum şi a suprafeţelor de terenuri aparţinând acestora, afectate de investiţie.

   Art. 8. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 2 "Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate", lit. A "Piese scrise", secţiunea "Analiza cost-beneficiu", vor fi luate în considerare prevederile anexei nr. 2 "Principii metodologice privind realizarea analizei cost-beneficiu", elaborată de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi care face parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

   Art. 9. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 1 "Conţinutul-cadru al studiului de prefezabilitate", lit. B "Piese desenate", pct. 2, ale anexei nr. 2 "Conţinutul-cadru al studiului de fezabilitate", lit. B "Piese desenate", pct. 2 şi ale anexei nr. 3 "Conţinutul-cadru al documentaţiei de avizare a lucrărilor de intervenţii", lit. B "Piese desenate", pct. 2, planul general poate fi prezentat, după caz, şi la alte scări grafice, în funcţie de necesităţile de redactare.

   Art. 10. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 4 "Metodologie privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", lit. A "Prevederi generale", art. 5, actualizarea devizului general se efectuează în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, respectiv ale art. 44 alin. (4) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

    Valoarea actualizată se compune din cheltuielile legal efectuate până la data actualizării, conform evidenţelor contabile şi din valoarea restului de executat multiplicat cu indicele de preţuri lunar (total) comunicat de Institutul Naţional de Statistică, calculat între data întocmirii devizului general şi data actualizării.

   Art. 11. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 4 "Metodologie privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", lit. B "Structura devizului general pe capitole de cheltuieli", cap. 5 "Alte cheltuieli", subcap. 5.1 "Organizare de şantier", pct. 5.1.1 "Lucrări de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier", se estimează de către proiectant.

   Art. 12. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 4 "Metodologie privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", lit. B "Structura devizului general pe capitole de cheltuieli", cap. 5 "Alte cheltuieli", subcap. 5.1. "Organizare de şantier", pct. 5.1.2 "Cheltuieli conexe organizării de şantier", în categoria cheltuielilor conexe organizării de şantier, în legătură cu ocuparea temporară a domeniului public, se includ şi cheltuielile necesare readucerii acestor terenuri la starea lor iniţială, la terminarea execuţiei lucrărilor de investiţii/intervenţii, operaţiune care constituie obligaţia executanţilor, prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, cu excepţia cheltuielilor aferente pct. 1.3 "Amenajări pentru protecţia mediului şi aducerea la starea iniţială", din structura devizului general.

   Art. 13. - În aplicarea prevederilor anexei nr. 4 "Metodologie privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", lit. B "Structura devizului general pe capitole de cheltuieli", cap. 5 "Alte cheltuieli", subcap. 5.2 "Comisioane, cote, taxe, costul creditului", în sintagma "alte cheltuieli de aceeaşi natură", stabilite în condiţiile legii, este inclusă şi cota de administrare a proiectelor, conform legilor specifice de ratificare.

   ANEXA Nr. 1
la instrucţiuni

    FORMULARUL F1

    CENTRALIZATORUL
cheltuielilor pe obiectiv

   *) Cursul de referinţă = ........... lei/euro, din data de ................ .

    Proiectant,
........................................
(semnătură autorizată)

    PRECIZARE:

    Proiectantul răspunde de corectitudinea completării coloanelor 0-2, având în vedere respectarea structurii aprobate pentru devizul general; în cazul în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, responsabilitatea completării coloanelor 0-2 revine ofertantului.

    FORMULARUL F2

    CENTRALIZATORUL
cheltuielilor pe categorii de lucrări, pe obiecte

   *) Cursul de referinţă = ................ lei/euro, din data de ........... .

    Proiectant,
.............................
(semnătură autorizată)

    PRECIZARE:

    Proiectantul răspunde de corectitudinea completării coloanelor 0-2; în cazul în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, responsabilitatea completării coloanelor 0-2 revine ofertantului.

    FORMULARUL F3

    LISTA
cu cantităţi de lucrări pe categorii de lucrări

    Obiectul .....................

    Categoria de lucrări ..................

    Proiectant,
................................
(semnătură autorizată)

    PRECIZĂRI:

    Proiectantul răspunde de corectitudinea completării coloanelor 0-3; în cazul în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, responsabilitatea completării coloanelor 0-3 revine ofertantului.

   1. Cheltuielile directe sunt constituite din următoarele:

    M - cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA; în cazul materialelor care provin din import, valoarea acestora trebuie să includă şi orice taxe şi comisioane plătibile la frontieră (taxe vamale, comisioane vamale etc.);

    m - cheltuieli aferente consumurilor cu mâna de lucru, în care se cuprinde valoarea manoperei muncitorilor direct productivi;

    U - cheltuieli aferente consumurilor cu utilajele de construcţii, în care se cuprinde valoarea rezultată din totalul orelor de funcţionare a utilajelor respective şi din tariful mediu orar corespunzător funcţionării;

    t - cheltuieli aferente consumurilor privind transporturile, în care se cuprind:

   a) valoarea transporturilor auto, CF, navale ale materialelor, prefabricatelor, confecţiilor etc. de la producător sau furnizor la depozitul intermediar, precum şi de la depozitul intermediar la locul de punere în operă în raza de acţiune a mijloacelor de ridicat, inclusiv taxele aferente acestor transporturi;

   b) valoarea transporturilor cu utilajele de construcţii de la baza de utilaje la punctul de lucru şi retur;

   c) valoarea transporturilor tehnologice, în măsura în care acestea nu sunt cuprinse în articole distincte (transport de pământ, beton, mortar, moloz rezultat din demolări).

   2. Beneficiarul are obligaţia de a include în lista cuprinzând cantităţile de lucrări, atât în secţiunea tehnică, cât şi în cea financiară, materialele şi furniturile pe care intenţionează să le pună la dispoziţie, în scopul preluării şi includerii acestora în preţurile unitare, precizând şi condiţiile de livrare.

    Utilajele şi echipamentele tehnologice, puse la dispoziţie de către beneficiar, nu vor fi cuprinse în valoarea aferentă listelor de procurare a utilajelor şi echipamentelor.

   3. Cheltuielile indirecte reprezintă, în principal, cheltuieli proprii ale executantului, necesare pentru executarea lucrărilor de investiţii/intervenţii.

   4. Formularul F3 poate fi utilizat şi pentru stabilirea cantităţilor de lucrări pentru construcţii provizorii OS (organizare de şantier).

    FORMULARUL F4

    LISTA
cu cantităţile de utilaje şi echipamente tehnologice, inclusiv dotări

   *) Cursul de referinţă = ....... lei/euro, din data de .................... .

    Proiectant,
........................
(semnătură autorizată)

    PRECIZARE:

    Proiectantul răspunde de corectitudinea completării coloanelor 0-2 şi 6; în cazul în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, responsabilitatea completării coloanelor 0-2 şi 6 revine ofertantului.

    FORMULARUL F5

    FIŞA TEHNICĂ Nr. ........
(Se completează pentru fiecare utilaj, echipament
tehnologic, dotări etc.)

    Utilajul, echipamentul tehnologic: ...................... (denumirea)

    Proiectant,
..............................
(semnătură autorizată)

    PRECIZARE:

    Proiectantul răspunde de corectitudinea completării coloanelor 0 şi 1; în cazul în care contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât şi execuţia uneia sau mai multor lucrări de construcţii, responsabilitatea completării coloanelor 0 şi 1 revine ofertantului.

    FORMULARUL F6

    GRAFICUL GENERAL
de realizare a investiţiei publice

    Proiectant,
.................................
(semnătură autorizată)

   ANEXA Nr. 2
la instrucţiuni

    PRINCIPII METODOLOGICE
privind realizarea analizei cost-beneficiu*)

    ___________

   *) Anexa nr. 2 la instrucţiuni "Principii metodologice privind realizarea analizei cost-beneficiu" a fost elaborată de Ministerul Economiei şi Finanţelor.

    Analiza cost-beneficiu este un instrument analitic utilizat pentru estimarea impactului¹) socioeconomic al investiţiei publice.

    Obiectivul acesteia este de a identifica şi de a cuantifica (respectiv de a da o valoare monetară) toate impacturile posibile ale investiţiei, în vederea determinării costurilor şi beneficiilor corespunzătoare. În principiu, toate impacturile trebuie evaluate: financiare, economice, sociale, de mediu etc.

   1. Identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referinţă

    Odată ce a fost identificată nevoia unei investiţii sau o problemă care necesită rezolvare prin realizarea unei investiţii, obiectivele generale şi specifice ale acesteia vor fi definite astfel încât să existe coerenţă cu obiectivele politicilor de investiţii naţionale, sectoriale, regionale şi/sau locale relevante, inclusiv măsura în care obiectivele specifice ale investiţiei propuse vor contribui la atingerea rezultatelor acestor politici.

    Perioada de referinţă se referă la numărul maxim de ani pentru care se realizează previziuni în cadrul analizei cost-beneficiu. Previziunile vor fi realizate pentru o perioadă apropiată de viaţa economică a investiţiei, dar suficient de îndelungată pentru a permite manifestarea impactului pe termen mediu şi lung al acesteia.

   2. Analiza opţiunilor

    Analiza opţiunilor se realizează parcurgându-se următoarele etape:

   a) stabilirea unei liste lungi de alternative care fac posibilă atingerea obiectivelor specifice;

   b) analizarea listei lungi în funcţie de o serie de criterii calitative (care vor fi stabilite pe baza orientărilor politicilor de investiţii şi/sau a consideraţiilor tehnice) şi stabilirea unei liste scurte de alternative potrivite şi fezabile;

   c) ierarhizarea alternativelor din lista scurtă, utilizându-se analiza economică sau metodologia celui mai scăzut cost.

    Metodologia recomandată pentru selectarea alternativei preferate este detaliată la pct. 3-6. În cazul în care în cadrul analizei opţiunilor va fi utilizată metodologia celui mai scăzut cost, trebuie realizaţi următorii paşi adiţionali:

   d) analizarea faptului dacă alternativele diferă între ele în ceea ce priveşte impactul extern posibil asupra societăţii (de exemplu, perturbarea traficului la reabilitarea drumurilor);

   e) dacă sunt identificate diferenţe ale impactului extern al alternativelor, se va ajusta metodologia celui mai scăzut cost pentru a încorpora externalităţile identificate. Pentru a stabili o ierarhie finală a alternativelor, impactul extern identificat va trebui monetizat.

    Analiza opţiunilor astfel realizată va identifica alternativa care asigură atingerea obiectivelor stabilite la un cost total minim pentru societate.

   3. Analiza financiară

    Obiectivul analizei financiare este de a calcula performanţa şi sustenabilitatea financiară a investiţiei propuse pe parcursul perioadei de referinţă, cu scopul de a stabili cea mai potrivită structură de finanţare a acesteia.

    Analiza financiară trebuie să parcurgă următoarele etape:

   (i) estimarea veniturilor şi costurilor investiţiei, precum şi implicaţiile acestora din punctul de vedere al fluxului de numerar;

   (ii) definirea structurii de finanţare a investiţiei şi profitabilitatea sa financiară;

   (iii) verificarea capacităţii fluxului de numerar proiectat pentru a se asigura funcţionarea adecvată a investiţiei şi îndeplinirea obligaţiilor.

    Determinarea performanţei şi sustenabilităţii financiare se realizează prin calcularea indicatorilor de performanţă financiară, după cum urmează:

    ▪ valoarea financiară actuală netă;

    ▪ rata internă de rentabilitate financiară;

    ▪ raportul cost-beneficiu;

    ▪ fluxul de numerar cumulat.

   4. Analiza economică

    Obiectivul analizei economice este de a demonstra că investiţia are o contribuţie pozitivă netă pentru societate şi, în consecinţă, aceasta merită să fie finanţată din fonduri publice. Pentru alternativa selectată, beneficiile investiţiei trebuie să depăşească costurile acesteia şi, mai specific, valoarea actualizată a beneficiilor sale economice trebuie să depăşească valoarea actualizată a costurilor economice.

    Punctul de start în analiza economică este fluxul de numerar calculat pentru analiza financiară la care sunt introduse două tipuri de corecţii: (i) corecţia fiscală şi corecţia economică a preţurilor şi (ii) monetizarea externalităţilor. Aceste corecţii se reflectă în fluxurile economice de numerar.

    Fluxul costurilor şi beneficiilor economice va fi actualizat şi se vor determina indicatorii de performanţă economică pentru investiţie:

    ▪ valoarea economică actuală netă;

    ▪ rata internă de rentabilitate economică;

    ▪ raportul cost-beneficiu.

   5. Analiza de senzitivitate

    Analiza de senzitivitate are ca obiectiv identificarea variabilelor critice şi impactul potenţial asupra modificării indicatorilor de performanţă financiară şi economică.

    Indicatorii de performanţă financiară şi economică relevanţi, care se vor considera în toate cazurile, sunt rata internă de rentabilitate financiară a investiţiei şi valoarea financiară actuală netă. În cazul investiţiilor publice majore, analizele vor avea în vedere şi rata internă a rentabilităţii economice şi valoarea economică actuală netă.

    Pentru realizarea analizei de senzitivitate se vor parcurge paşii următori:

   - identificarea variabilelor care sunt considerate critice pentru durabilitatea beneficiilor proiectului. Acest lucru se realizează prin modificarea procentuală a unui set de variabile ale investiţiei şi apoi calcularea valorii indicatorilor de performanţă financiară şi economică;

   - calculul "valorilor de comutare" ²) pentru variabilele critice identificate.

   6. Analiza de risc

    Analiza de risc vizează estimarea distribuţiei de probabilitate a modificărilor indicatorilor de performanţă financiară şi economică. Rezultatele analizei de risc se pot exprima ca medie estimată şi deviaţie standard a acestor indicatori.

    ___________

   ¹) Impactul reprezintă efectul pe termen lung, primar sau secundar, pozitiv sau negativ produs în urma unei intervenţii, în mod direct sau indirect, intenţionat sau neintenţionat. A se vedea Manualul EVALSED pentru evaluarea dezvoltării socioeconomice, www.mefromania.ro, secţiunea evaluare.

   ²) Modificarea procentuală a variabilei critice identificate care determină ca valoarea indicatorului de performanţă analizat (valoarea financiară actuală netă sau valoarea economică actuală netă) să fie egală cu zero.